TRĂDAREA LUI MARIAN LUPU !!!

30 iulie 2009
Scena politică moldovenească seamănă cu o mişcare browniană. Partidele, partiduţele şi personalităţile politice apar şi dispar cu o iuţeală caleidoscopică. Cei care mai ieri dădeau tonul dispar fără urmă (PDAM, de pildă), iar cineva care nu a fost cunoscut deloc (Dorin Chirtoacă), devine pe neaşteptate o vedetă de prim-plan. În ajun şi după alegeri se formează alianţe şi coaliţii care de care mai năstruşnice. Duşmanii neîmpăcaţi devin aliaţi şi viceversa. În vederea alegerilor toţi îşi caută cu înfrigurare noi „brand”-uri electorale pentru a putea accede în parlament. În lipsa unor programe politice cît de cît articulate, accentul se pune pe personalităţile cu o oarecare pondere în viaţa noastră social-politică, culturală şi economică.

După numărul de partide raportat la cel al alegătorilor, Republica Moldova ocupă, fără îndoială, unul dintre primele locuri în lume şi este devansată, probabil, numai de Israel. Din păcate, noi mai deţinem un loc de frunte încă la un fenomen deloc lăudabil – cel al trădării politice. Aici este vorba nu de coalizarea cu adversarii de mai ieri (PPCD – PCRM), deoarece, totuşi, este vorba de un joc politic cvasirăspîndit, ci de renegaţii care părăsesc partidele care i-au crescut şi le-au făcut un nume şi trec pe listele altor partide, devenind în această calitate mai catolici decît papa de la Roma.

Trădătorii, de obicei, îşi justifică fapta infamă cu tot felul de considerente ce ţin de binele public (pacea socială, încetarea războiului politic, propăşirea patriei, ideile democraţiei, lupta cu tirania etc., etc.). Adevărata esenţă iese imediat la iveală dacă reuşim să detectăm scopul urmărit de acest soi de politicaştri.
Dar, mai întîi, să vedem, totuşi, ce este trădarea. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române ne oferă următoarea definiţie - „A înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva, săvîrşind acte care îi sînt potrivnice, pactizînd cu duşmanul etc. A fi neloial faţă de cineva sau de ceva. A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvenţă faţă de o acţiune, de o idee, etc.”. Bunii noştri aveau cuvinte deosebit de expresive pentru o asemenea faptă josnică – „,hiclenie, hainie, hainlîc, prodosie, vînzare, etc.”. În Moldova medievală, unde pedeapsa (ca peste tot în acea epocă) purta un caracter social-diferenţiat, hiclenia era singura faptă ilicită pentru care un boier sau dregător era pedepsit mai aspru decît un om simplu (ţăran, negustor sau meşteşugar). Dacă ultimul mai putea spera la milă din partea lui Vodă, boierul – nici vorbă!

Istoria omenirii este plină de renegări şi trădări, dar noi am selectat numai cîteva exemple care ni s-au părut mai semnificative. Unora dintre trădători li s-a creat pe nedrept aura unor luptători şi martiri pentru o cauză dreaptă, dar, dînd la o parte stratul gros de neadevăruri acumulat pe parcurs, trădarea iese la suprafaţă în toată „splendoarea” ei josnică şi hîdă.

„ET TU BRUTE CONTRA ME?”

Trădarea, oricît de bine ar fi camuflată sub lozinci care de care mai nobile, urmăreşte scopuri egoiste şi meschine. Studiind şi analizînd minuţios şi din cele mai diferite izvoare faptele istorice, mulţi dintre eroii de altădată ne apar cu totul într-o altă lumină. Unul dintre falşii idoli ridicaţi pe piedestal de istoricii trecutului a fost Marcus Iunius Brutus. Imaginea acestui om politic din Roma antică a fost lustruită pînă la nerecunoscut de filozofii şi politicienii epocii „Luminilor”. Fapta sa a fost eternizată de pictorii şi scriitorii acestei perioade. În togă albă imaculată, de pe pînzele pictorilor secolului XVIII, Brutus a ajuns şi pe paginile manualelor contemporane de istorie.
Marcus Iunius Brutus a devenit (datorită istoriografiei masono-liberale) un simbol al luptei împotriva tiraniei şi monarhiei pentru triumful democraţiei şi ideilor republicane. Realitatea, însă, este cu totul de alt ordin. Brutus s-a născut într-o familie de plebei de provenienţă obscură. Unii istorici contemporani afirmă că la originea neamului său s-ar fi aflat un „libertus” - sclav eliberat care automat primea numele stăpînului şi, devenind quirit (cetăţean al Romei), era înscris în curia electorală a acestuia. Deci, între Marcus Iunius Brutus şi pretinsul său strămoş, legendarul Lucius Iunius Brutus (unul dintre părinţii-fondatori ai Republicii Romane care l-a răsturnat pe ultimul rex (rege) al Romei, Tarquinius Superbus), nu exista decît o simplă coincidenţă de nume.

Legenda oficială expusă pe paginile manualelor de istorie ne vorbeşte despre Brutus ca model de cetăţean devotat patriei, curat şi candid în pornirile sale, o personalitate de o ţinută morală exemplară. Adept convins al republicii, el a pus la cale asasinarea lui Iulius Caesar care dorea să restaureze monarhia. Se subliniază în permanenţă şi dezinteresarea lui Brutus. El dispunea de o avere personală considerabilă şi a suplinit importante funcţii publice şi de stat (pretor al Romei, guvernator al Macedoniei şi candidat la magistratura supremă de consul). Toate acestea, ba mai mult decît atît – propria viaţă, Brutus le-a jertfit pe altarul republicii.

Cum spunea cineva – basmul este prea frumos pentru a fi şi adevărat. Chiar dacă lăsăm la o parte provenienţa sa obscură, apar imediat alte întrebări. De ce acest model de cetăţean devotat republicii a luptat rînd pe rînd ba în tabăra optimaţilor (partidul aristocratic condus de Pompeius) – ba în cea a populiştilor (democraţii în frunte cu Caesar) şi viceversa? Privitor la puritatea şi integritatea sa morală - numai cît fac afirmaţiile contemporanilor că el ar fi fost ... amantul lui Caesar!

Caesar a dorit să restaureze monarhia? – Absurd! Marele conducător de oşti şi om politic şi aşa suplinea prin cumul aproape toate magistraturile supreme şi extraordinare ale republicii romane (consul, imperator, dictator, pontific suprem etc., etc.). De ce atunci ar fi complotat împotriva rînduelilor republicane? Or, ele îi ofereau prerogative cu mult mai largi decît dacă ar fi ajuns monarh. Se ştie că el a respins în repetate rînduri coroana regală. Caesar, ca un om cu adevărat puternic, nu ţinea deloc la manifestările pur exterioare ale puterii.

Caius Iulius Caesar, spre deosebire de Brutus, provenea cu adevărat dintr-o veche familie de patricieni. Talentele şi aptitudinile sale multiple (genial comandant de oşti, orator înnăscut, talentat scriitor etc.) l-au propulsat relativ devreme pe vîrful ierarhiei politice romane. În plus la toate, el dispunea de o puternică charismă şi se bucura de popularitate printre masele largi ale poporului şi soldaţilor, Brutus, însă, nu se deosebea prin nimic. Deci, la mijloc au fost cu totul alte cauze – invidia, ambiţia şi orgoliul atît de proprii unui parvenit mediocru şi nu „binele public”.

Trădarea din partea lui Brutus apare într-o lumină şi mai negativă dacă luăm în considerare faptul că Caesar nu numai că l-a iertat pentru „navetele” sale de la optimaţi la populişti, dar şi l-a făcut unul dintre cei mai apropiaţi confidenţi. Anume Caesar a propus şi susţinut candidatura lui Brutus la magistraturile de pretor, legat şi l-a înaintat la cea de consul.

În ciuda tuturor calităţilor sale, Caesar nu a înţeles că încălzeşte un şarpe la sînul său. El l-a iubit pe Brutus ca pe un fiu şi nu s-a aşteptat niciodată ca acesta să-l trădeze. Iată de ce Iulius Caesar, după ce l-a recunoscut printre asasini, a încetat să le mai opună rezistenţă. „In memento mori” el a rostit o frază care a devenit înaripată – „Et tu Brute contra me?” („Şi tu Brutus eşti împotriva mea?”. Ea este folosită în situaţia cînd trădătorul este o persoană apropiată în care s-a avut toată încrederea.

PAVLIK MOROZOV

Un alt caz de trădare devenit celebru, de data aceasta datorită propagandei sovietice care l-a prezentat drept model de devotament faţă de cauza comunismului, este cel al lui Pavlik Morozov. Cei de vîrsta a doua îşi amintesc de anii de şcoală cînd, fiind pionieri, li se îmbuiba capul cu „fapta eroică” a lui Pavlik Morozov. În cinstea pionierului-erou erau numite şcoli, grădiniţe de copii, colhozuri, i se ridicau monumente, iar grafomanii regimului îi închinau ode şi romane. Biografia „eroului” a fost şlefuită într-atît, încît în ea nu s-ar fi recunoscut nici chiar protagonistul ei.

Pionierul-erou s-a născut într-un sătuc de colonişti beloruşi din Siberia. Tatăl său, Timofei Morozov, a luptat în detaşamentele de partizani roşii în timpul războiului civil din Rusia (1918-1920). Pentru aceste merite, el a fost numit preşedinte de selsoviet (un fel de primărie în perioada sovietică) în Gherasimovka natală. În această calitate, Timofei Morozov era dator să stîrpească fără milă chiaburii (ţăranii înstăriţi) şi să rechiziţioneze surplusurile agricole de la ţărani. Fostul partizan roşu ori din bunătate sufletească, ori pentru mită, nu făcea cum trebuie nici una, nici alta. El le elibera celor ameninţaţi cu „ridicarea” certificate false ce demonstrau că posesorii lor sînt săraci-lipiţi pămîntului şi le ascundea surplusurile.

Pavlik (fiul său mai mare de la prima căsătorie) era la curent cu cele făptuite de tatăl său şi, ca un pionier conştiincios, l-a denunţat organelor NKVD. Timofei Morozov a fost judecat şi condamnat pentru tăinuirea chiaburilor şi a produselor agricole ce urmau a fi rechiziţionate. Unii cercetători afirmă că el ar fi fost împuşcat, alţii – că a fost condamnat la cîţiva ani de muncă silnică după ispăşirea cărora s-ar fi întors acasă.

Trădarea propriului tată nu a rămas nepedepsită - Pavlik şi fratele său mai mic au fost omorîţi de către bunelul şi verişorul său. În anii „perestroikăi”, din arhive au fost scoase la iveală o serie de documente care pun la îndoială portretul creat cu atîta migală de iconografia comunistă.

În primul rînd – nu se ştie cu certitudine dacă Pavlik Morozov a fost pionier şi, în genere, dacă a învăţat la şcoală. Gherasimovka era un sătuc într-atît de mic şi sărac, încît copiii nici nu aveau cu ce se îmbrăca, nu să mai frecventeze şi şcoala. Despre pionieri – nici vorbă. Alte izvoare afirmă că Pavlik se deosebea prin ieşirile sale huliganice şi a rămas de cîteva ori corigent.

În al doilea rînd, cunoscîndu-se faptul că tatăl său, deşi şi-a părăsit prima familie, continua la beţie să-şi maltrateze fosta soţie, nu este greu de închipuit că denunţul a fost pus la cale de mama lui Pavlik pentru a se răzbuna pe fostul soţ. Nici educaţia sub forma celor „şapte ani de-acasă” nu prea era impecabilă. Chiar la proces, pionierul nostru în vîrstă de doisprezece ani a folosit asemenea cuvinţele pipărate, încît ele nu pot fi redate nici măcar prin puncte de suspensie. Şi, în sfîrşit, sînt unele dovezi care demonstrează că asasinarea lui Pavlik Morozov a fost înfăptuită nu de rudele sale, ci de lucrătorii locali ai NKVD pentru a aţîţa ura maselor împotriva chiaburilor şi simpatizanţilor lor.

TRĂDARE ÎN BIZANŢ - IOAN I TZIMISKES

Intalnirea de pe malul Dunarii dintre Cneazul Sviatoslav si imparatul bizantin Ioan TzimiskesIoan I Tzimiskes a fost unul dintre cei mai mari împăraţi ai Bizanţului, dar, el a ajuns la putere în urma trădării stăpînului său, basileul Nichifor II Foca. Unul dintre ultimii reprezentanţi ai familiei Foca a fost un talentat conducător de oşti. Armatele sale au eliberat de sarazini Antiohia şi erau pe punct de a întreprinde o campanie în Ierusalim. Însă, marele domnitor bizantin a fost răsturnat de cei care i-au ajutat să ocupe tronul porfirogeneţilor – generalul Ioan Tzimiskes şi împărăteasa Theophano. Împărăteasa, fiind amanta lui Ioan, l-a ajutat pe acesta să ascundă în gineceul ei doi soldaţi puternici cărora Theophano le-a deschis noaptea uşa la dormitorul basileului. Nichifor II Foca a fost omorît cu sălbăticie.

Poporul Constantinopolului nu dorea să-l recunoască ca basileu pe Tzimiskes, învinuindu-l de trădare a suveranului său. Ioan, văzînd acest lucru, s-a jurat că nu este implicat în asasinat şi a aruncat toată vina pe Theophano. După ce a devenit împărat el şi-a exilat fosta amantă, iar pe asasinii nemijlociţi ai lui Foca i-a executat. Soarta, însă, a fost nemiloasă cu Tzimiskes. Scurta sa domnie (969-976) a fost plină de comploturi urzite de cei mai apropiaţi oameni în care el a avut toată încrederea.

Printre ei s-a evidenţiat parakimomenos-ul (şeful grajdurilor imperiale) său pe nume Vasile. Acest eunuc conducea întreaga administraţie civilă a imperiului. El se deosebea printr-o lăcomie fără margini şi, în timp ce Tzimiskes lupta în Asia, a impus populaţia imperiului la dări exagerat de mari. Fiind informat de aceste abuzuri, basileul a decis să se debaraseze de parakimomenos-ul hulpav la fel cum s-a debarasat de ambiţioasa Theophano. Vasile, însă, a lovit primul şi şi-a otrăvit stăpînul. Tzimiskes a murit în chinuri groaznice, ceea ce a constituit o răsplată pe măsura trădării sale

ALEXEI V DUCA (MURZUFL)

Una dintre cele mai negre pagini din istoria Bizanţului este legată de cruciada a IV-a care a avut loc în anul 1204. Capitala imperiului, Constantinopolul, care de la fondarea sa nu a căzut nici odată în mîinile cotropitorilor străini, a fost luată cu asalt şi jefuită de o mînă de aventurieri de strînsură (e drept că foarte bine înarmaţi şi cu un înalt moral de luptă). Armatele romeilor, în faţa cărora răstimp de o mie de ani au bătut în retragere hoardele Europei şi Asiei, s-au împrăştiat ca un cîrd de potîrnichi în faţa unui uliu.

La mijloc a fost aceeaşi trădare care a erodat din interior puterea Imperiului Bizantin. În primul rînd este vorba de trădarea Credinţei. În anul 1195, împăratul Isaac al II-lea Anghel este înlăturat de la putere, orbit şi întemniţat de către fratele său. Fiul său, Alexei (viitorul împărat Alexei IV) s-a adresat pentru ajutor la curţile Apusului catolic. Una dintre condiţiile puse a fost acceptarea unirii cu biserica catolică şi recunoaşterea supremaţiei Vaticanului. Orbit de setea de răzbunare, Alexei a acceptat. Oştirea cruciaţilor adunată la Zara (astăzi – Zadar în Croaţia), s-a abătut din drum şi a apărut sub zidurile Constantinopolului. Uzurpatorul Alexei III, după cîteva înfrîngeri suferite în luptele cu cruciaţii, a furat vistieria statului şi a dat bir cu fugiţii. Trădarea şi preţul ei, însă, nu i-au priit, căci a fost deposedat de comorile furate şi a umblat din poartă-n poartă cerşind ajutor nu numai la curţile Apusului catolic, dar şi ale Orientului musulman.

Isaac II Anghel a fost repus în drepturi, luîndu-l ca asociat la tron pe fiul său Alexei IV. În afară de recunoaşterea unirii, Alexei mai promisese cruciaţilor o uriaşă sumă de bani drept recompensă pentru ajutorul acordat. Poporul a refuzat să recunoască supremaţia ererticilor latini (catolici) şi să plătească noi impozite. De nemulţumirea generală a profitat un oarecare Alexei Duca poreclit Murzufl („Sprîncenatul”) - unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Alexei IV Anghel. El ocupa funcţia de protovestiariu (vistiernicul personal al basileului care avea dreptul şi să comande oştirile). Duca Murzufl a atras de partea sa garda imperială de mercenari şi a săvîrşit o lovitură de palat. Fostul împărat a fost aruncat în temniţă şi sugrumat. Uzurpatorul s-a proclamat basileu sub numele de Alexei V Duca.

În curînd, însă, el a pierdut tronul, nefiind în stare să-i alunge pe cruciaţi de sub zidurile Constantinopolului. Cînd aceştia au luat cu asalt capitala, el a fugit, luîndu-şi amanta şi ultimele rămăşiţe din vistieria imperială. Murzufl s-a refugiat la moşia tatălui amantei sale situată lîngă Larissa (oraş în nordul Greciei). Acesta, însă, l-a orbit şi lipsit de bunurile furate. Mai tîrziu, Murzufl este prins de cruciaţi, dus la Constantinopol şi judecat pentru că şi-a omorît suzeranul. Uzurpatorul a fost condamnat la moarte şi aruncat de pe coloana Tauros.

MARIAN LUPU

Într-un articol precedent am vorbit despre ţinuta intelectuală, sau mai bine zis lipsa acesteia la politicianul Marian Lupu. În articolul de faţă ne vom opri îndeosebi la ţinuta sa morală în lumina transformării sale subite din „comunist” în „democrat”.

Cu vreo cinci ani în urmă, cînd fostul (vice)ministrul economiei Marian Lupu a fost ales preşedinte al Parlamentului, această opţiune a comuniştilor (citeşte a lui Vladimir Voronin) a trezit o adevărată furoare. Discrepanţa dintre ţinuta lingvistică şi maniera de a vorbi a tînărului speaker de cea a celorlalţi aleşi ai poporului (nu numai din PCRM) era într-atît de izbitoare, încît Marian Lupu apărea printre ei ca o cioară albă. A trecut o habă de vreme şi agitaţia stîrnită în jurul chipeşului preşedinte de parlament cu diplomă de economist şi „prononce” dîmboviţean s-a mai potolit niţel. Ceea ce a ieşit la suprafaţă i-a cutremurat şi dezgustat pe mulţi.

Regele era gol. Sub spoiala de „intelectual select” se ascundea o mediocritate care, uneori, răbufnea prin fraze şi ieşiri ridicole. Este vorba nu numai de cazul cu „cultura politică europeană” şi „bizantină” de care Lupu habar nu are, dar şi de multe altele. Printre exemplele de enormităţi perorate şi comise fără să-şi dea seama de speakerul nostru, la loc de frunte se află cea cu „luptătorii” pentru dreptul la autodeterminare a moldovenilor de dincolo de Prut (în realitate – agenţi ai SRI) pe care Marian Lupu i-a prezentat legislatorilor noştri drept ... „colegi”!!!

A devenit clar chiar şi pentru un diletant în ale politicii că Marian Lupu este o vitrină, dacă vreţi – momeală menită să atragă de partea sa filistinul „cult” (de fapt incult sau cel mult semidoct) şi simpatiile Occidentului. Mai rămînea ţinuta sa morală, or, un om mediocru din punct de vedere intelectual, în fond, poate fi destul de integru din punct de vedere moral.

Din păcate ţinuta morală a lui Marian Lupu s-a dovedit a fi pe potriva celei intelectuale. Atît timp cît asupra lui s-au vărsat ca din cornul abundenţei posturi şi onoruri (practic, nemeritate), Marian a fost cel mai loial şi disciplinat tribun. Presa noastră de toate zilele vedea în el cel mai posibil succesor al lui Vladimir Voronin la funcţia de şef al statului. Despre înaintarea candidaturii lui Marian Lupu se vorbea ca despre un fapt împlinit, iar o idee insuflată cu insistenţă poate deveni o idee-fixă a obiectului. Marian Lupu se vedea, deja, instalat în jilţul prezidenţial.

Alegerile de pe data de 5 aprilie s-au dovedit a fi pline de surprize. În primul rînd - opoziţia nu s-a aşteptat la o victorie atît de categorică a partidului de guvernămînt, iar ultimul – la o reacţie aşa de violentă din partea străzii (mai exact, din partea tineretului prostit de propaganda politica). O altă surpiză a constituit-o candidaturile înaintate de PCRM (citeşte – Vladimir Voronin) la suplinirea celor mai înalte funcţii în stat. Zinaidei Greceanîi i-a fost rezervată funcţia de şef al statului, iar lui Vladimir Ţurcan – fotoliul prim-vice-speaker-ului. În ceea ce îl privşte pe Marian Lupu, Vladimir Voronin a declarat că acesta, în virtutea studiilor sale (economist), s-ar potrivi pentru funcţia de prim-ministru.

A fi un preşedinte de parlament pe lîngă un şef de stat autoritar, precum Vladimir Voronin (care conducea şi partidul de guvernămînt), este o adevărată sinecură – bine plătită şi legată de anumite onoruri. Oricum, şeful statului şi al partidului hotăra totul. Marian Lupu se complăcuse în această postură de „dolce farniente” (dulcea tolăneală).

Funcţia de şef al statului într-o republică parlamentară în care Vladimir Voronin ar fi condus parlamentul, urma să fie o continuare destoinică a „dolce farniente”-ului devenit obişnuit pentru eroul nostru. Înaintarea sa (şi aceasta în termeni destul de vagi) la funcţia de prim-ministru a fost pentru ambiţiosul Marian Lupu un trăsnet din senin şi o mare decepţie, căci ea presupune o muncă grea, asiduă şi ingrată, mai ales în condiţiile crizei globale.

Faptul că Lupu este „copt” pentru a trăda s-a văzut imediat după evenimentele de pe 6-7 aprilie şi declaraţiile lui Vladimir Voronin privitor la candidaturile înaintate de PCRM pentru suplinirea celor mai înalte funcţii în stat. Tuturor observatorilor le-a părut cam straniu faptul că Marian Lupu s-a abţinut de la acuzaţii dure la adresa opoziţiei, deşi, la ele au recurs toţi ceilalţi colegi din conducerea PCRM. Acesta a fost un semnal adresat taberei liberale că Lupu-şi schimbă părul. S-a făcut observată şi lipsa de entuziasm (ca să nu spunem refuzul său categoric şi îngrozit) faţă de înaintarea candidaturii sale la postul de prim-ministru.

Marian aştepta oferta cea mai avantajoasă. Ea a venit din partea democraţilor lui Diacov. „Tripla Alianţă” (PL, PLDM şi AMN), deşi îi făcuse anterior avansuri lui Lupu, nu mai avea nevoie de el. Prima spaimă a trecut, iar doritori de a ocupa funcţii călduţe (Serafim Urecheanu îşi rezervase deja pe cea de preşedinte) erau mult prea destui şi printre ei. Pentru Marian Lupu nu mai era loc.
O cu totul altă situaţie s-a creat în jurul Partidului Democrat al lui Dumitru Diacov. La alegerile de pe 5 aprilie, PD nu a obţinut procentajul necesar pentru trecerea pragului electoral şi avea nevoie acută de un nou brand electoral. Cele vechi erau jerpelite, ponosite şi compromise prin multiplele trădări şi schimbări de poziţie. În primul rînd aceasta se referă chiar la persoana liderului său – Dumitru Diacov, cunoscut prin acrobaţia sa politică şi permanenta disponibilitate de a trăda pe oricine şi orice numai pentru a rămîne în eşaloanele superioare ale puterii.

Diacov face parte din cohorta foştilor lucrători komsomolişti (Braghiş, Bujor, Urechean – numele lor e legiunea) care s-au făcut vestiţi în perioada perestroikăi şi după ea prin nemaipomenita elasticitate a coloanei vertebrale (sau, mai bine zis, prin lipsa acesteia). Adus de Petru Lucinschi (un alt trădător de vocaţie) de la Moscova şi lansat în politica moldovenească, el nu a pregetat să-şi trădeze patronul atunci cînd a devenit clar că (Şme)Chirilovici se duce la fund. Diacov a procedat la fel şi în anul 2005, cînd părăseşte BMD-ul condus de Serafim Urecheanu şi susţine candidatura lui Vladimir Voronin la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.
Без описанияDumitru Diacov a reuşit să atragă în partidul său figuri politice pe măsura sa (în sens de predilecţie pentru liber-schimbism). În primul rînd este vorba de tînărul şi ambiţiosul liberal Oleg Serebrian vestit nu numai prin limbajul său academic. În tabăra lui Diacov a fost şi Vlad Filat Acesta, la rîndu-i, după ce s-a certat cu şeful, şi-a creat propriu-i partid – PLDM şi pretinde a fi liderul opoziţiei consolidate. Printre altele, Filat, care îşi acuză fostul boss de pactizare cu comuniştii, în anul 2005 a votat şi el pentru candidatura lui Vladimir Voronin.

De altfel, este cazul sa pomenim aici că atunci, în aprilie 2005, Iurie Roşca cu PPCD-ul său a fost „stimulat” să voteze pentru Voronin de ... Băsescu şi Saakaşvili (vă amintiţi vizitele-fulger ale acestoa la Chişinău cînd s-au întînit numai cu Voronin şi numai cu Roşca, refuzînd să se întîlnească cu oricine altcineva dintre opoziţionişti care îi aşteptau în antecamera ambasadei României), precum şi de către ambasadorul SUA la Chişinău. Pe cînd pe Filat nu l-a „stimulat” nimeni: acesta a votat din propria iniţiativă pentru Voronin preşedinte. Iar acum Filat este „principial”, iar Roşca este trădător !? Deşi trădători sînt şi Filat, şi Băsescu, şi Saakaşvili, şi SUA şi Diacov care l-a oploşit acum pe „principialul” Lupik Morozov.

Mersul evenimentelor, în cazul lui Diacov, aminteşte de aventurile Gogoaşei din povestea rusească care, fugind de la moşnegi, lup şi urs, pînă la urmă şi-a găsit naşul în persoana vulpii. La alegerile din 5 aprilie, rolul vulpii a fost jucat de Măria Sa alegătorul care s-a săturat de zigzagurile politice celor de-alde Diacov, Roşca şi compania şi nu a mai votat trădătorii. Dreptate, totuşi , a avut marele Coşbuc cînd a spus că la toţi le convine trădarea, dar nimănui nu-i plac trădătorii.
Dezertarea lui Marian Lupu din PCRM a fost o adevărată mană cerească pentru Diacov. Nu-i vorbă - limbă fără oase are şi Serebrian, dar cu academismul lui autentic (nu ca cel de mucava al lui Marian Lupu) ... Oazu Nantoi este prea deştept (fără nici un fel de ironie) pentru filistinul de rînd, iar de Diacov - alegătorii înşişi se feresc de el ca de un lepros. Liderul democraţilor i-a cedat lui Marian Lupu conducerea partidului şi primul loc în lista de candidaţi la electoralele din 29 iulie. Mai mult decît atît – pentru a nu roade ochii alegătorului, Diacov şi-a plasat numele său pe modestul loc şase care, însă, dacă democraţii trec pragul electoral, îi asigură un mandat în parlament. Şi, pentru ca confuzia să fie totală, la denumirea partidului a mai fost adăugat şi numele ilustrului renegat – Partidul Democrat (Marian Lupu).

Aparenţele, dacă şi înşeală pe cineva, numai nu pe cei versaţi în politică. Marian Lupu cum a fost canarul de colivie al lui Vladimir Voronin, tot aşa a rămas şi la Dumitru Diacov, doar că şi-a schimbat coloritul penajului. Noul lider s-a lansat în campania electorală sub lozinca – „Nu războiului politic!” Ea denotă faptul că Marian al nostru este disponibil în orice moment să-şi vîndă voturile măcar şi lui Satan numai ca acesta să-l instaleze în jilţul mult rîvnit de preşedinte al republicii.

Relevant în această ordine de idei este sloganul lansat de „specialiştii” în tehnologii şi propagandă electorală aflaţi în slujba partidului democrat – „Marian Lupu – Preşedinte!”. Observaţi? – Nu „Marian Lupu – în Parlament!” sau „Democraţii – în Parlament!”, ci – „Marian Lupu – Preşedinte!”. Se creează impresia că Republica Moldova s-a lansat într-o cursă electorală prezidenţială şi nu în una parlamentară. Sau, poate, cum se spune la ţară – „Obraznicul mănîncă praznicul?”.
În alineatele precedente am analizat cîteva exemple de trădări infame. Comun între ele este lipsa de scrupule şi a oricăror impedimente de ordin moral în atingerea scopului. De asemenea „calităţi” a dat dovadă şi Marian Lupu. Mai există încă o asemănare izbitoare între trădătorii menţionaţi – toţi, inclusiv Marian Lupu, au fost nimeni şi au ajuns pe vîrful piramidei puterii numai datorită patronului pe care, ulterior, l-au trădat.
Ceea ce face acum ex-speakerul moldovean se numeşte prostituţie şi şantaj politic. Or, Marian Lupu este pe deplin conştient că partidul său de adopţie nu va obţine majoritatea în parlament. Scopul său însă a rămas acelaşi – funcţia de şef al statului sau, cel puţin, preşedinte al parlamentului. Prin urmare, el vrea să pună la mezat posibilele mandate parlamentare ale PD (ML). Cine va fi cumpărătorul – pentru el şi gaşca de renegaţi învederaţi ce-l înconjoară, nu are nici o importanţă.

DE DEPARTE – TRANDAFIR, DE APROAPE – BORŞ CU ŞTIR

Anume această zicală îmi vine pe limbă atunci cînd este vorba de asemenea „politicieni”, precum Marian Lupu. Ei se orientează spre segmentul electoral alcătuit din aşa zişii „filistini culţi” şi gospodinele casnice amatoare de seriale latino-americane. Acest segment este obişnuit să aprecieze omul nu după calităţile intelectuale şi morale reale (de cele spirituale nici nu putem vorbi), ci după cele ce ţin de fizic, exterior şi spoiala pseudo-intelectuală (vocabularul „academic”, maniera de a îndrepta savant ochelarii etc.).

Oricît ar fi de dureros, dar are şanse, pramatia! Or, în condiţiile unui sistem electoral proporţional există o constantă a alegătorilor cu anumite preferinţe. Într-o ţară cu vechi tradiţii electorale, cultură şi educaţie politică am putea vorbi de careva preferinţe politice. La noi, şi în genere - pe întreg spaţiul ex-sovietic, doar de cele legate de o persoană concretă. De exemplu, partidul lui Jirinovski în Rusia nu a cîştigat nici un mandat în circumscripţii, dar a avut vreo 12% pe ţară, ceea ce i-a permis să devină a treia fracţiune ca mărime în Duma de Stat (pînă la ultimele remanieri constituţionale, în Federaţia Rusă acţiona un sistem electoral mixt – proporţional-majoritar). Ruşii numesc această constantă care-l simpatizează pe scandalagiul Volfovici – „konstanta durakov” („constanta proştilor”).

Trebuie să recunoaştem că impozantul şi elegantul ex-speaker care, pe de asupra, mai ştie să arunce praf în ochi filistinului cu pseudo-intelectul şi pseudo-erudiţia sa, ar putea să treacă pragul electoral (parcă special coborît pentru cei de alde dînsul). Recent am auzit la radio (nu-mi mai amintesc pe ce post) cum o „oiţă nezlobivă” (sau cum se exprimă un bun prieten de-al meu – „brută sentimentală”) amatoare de seriale latino-americane vorbea despre Marian Lupu că este înalt, frumos, elegant, deştept, „cultural”, inteligent, erudit şi poliglot. Alta, personal mi-a adus în calitate de ultim şi „zdrobitor” argument faptul că nimeni nu-şi îndreaptă atît de frumos şi elegant ochelarii ca Marian Lupu!!! Relevant pentru acest segment electoral este faptul că anumite calităţi (reale, de altfel) legate de fizicul şi exteriorul „eroului” nostru le devansează pe cele legate de intelect (fie şi închipuite).

Nu ne rămîne decît să sperăm că „constanta proştilor” la noi e mai joasă decît în alte ţări ex-sovietice şi că trădătorii (indiferent de coloratură) vor fi răsplătiţi după merite, adică nu vor accede în Parlament.

POLITIA ESTE PREGATITA SA INTERVINA SI SA IMPEDICE FORMELE VIOLENTE DE PROTEST

Şeful Direcţiei Generale Ordine Publică, Petru Corduneanu a precizat, că Poliţia este pregătită să intervină şi să împiedice toate formele violente de protest, în eventualitaea lor de după alegeri. Responsabilul şi-a exprimat însă speranţa că acest lucru nu se va întîmpla.

CE BRAVI SUNTEM !!!

„Dacă au şi fost unele încălcări - acestea au fost la nivel tehnic sau la nivelul comportamentului unor cetăţeni aparte, dar nu şi la nivel de acţiuni organizate", a specificat Voronin, subliniind importanţa pentru PCRM de a petrece un scrutin corect. „Acest lucru este cel mai important pentru noi./.../ Noi am fost capabili să organizăm alegeri cu adevărat democratice şi civilizate", a conchis liderul Partidului Comuniştilor.
Misiunea de observatori ai Parlamentului European, care a monitorizat procesul de desfăşurare a alegerilor parlamentare anticipate din Republica Moldova a atestat atmosfera liniştită din ziua scrutinului, care a avut loc, potrivit monitorilor europeni, fără de încălcări serioase.
Şeful Misiunii de observatori din partea PE, Marina Jean Marinescu, a declarat pentru presă că lucrurile în secţiile de votare se desfăşoară cu calm, "deşi există nereguli în fiecare secţie, însa nu lucruri ieşite din comun".

PROBLEME LA BĂLŢI

29 iulie 2009

Cinci observatori din Rusia şi Belarus, care urmau să participe la monitorizarea alegerilor legislative anticipate din oraşul Bălţi, au fost obligaţi de poliţie, în această dimineaţă, să părăsească localitatea, anunţă Deca-press, citată de Jurnal de Chişinău.

Informaţia a fost confirmată de comisarul oraşului Bălţi, colonelul Valeriu Poparcea, care a precizat că "cele cinci persoane, de fapt, nu aveau acreditări de observator". El a precizat că observatorii nu au fost expulzaţi propriu-zis, ci le-a fost redus termenul de şedere în Republica Moldova. "În prezent, cetăţenii respectivi se află la consulatele ţărilor lor din Chişinău pentru discuţii", a adăugat Poparcea. El a mai spus că, potrivit unor informaţii, cele cinci persoane ar fi urmat "să facă probleme", inclusiv "să organizeze dezordini în masă".
 Preşedintele Consiliului Electoral pentru Circumscripţia Bălţi, Ion Ciobanu, a declarat că autoritatea electorală nu a fost informată despre acest incident.
De asemenea, presa ucraineană a anunţat că nu au fost admişi, pentru monitorizarea alegerilor din 29 iulie, reprezentanţi din Ucraina, Kazahstan, Armenia, Azerbaidjan, Belarus şi Georgia.

Contactat de NewsIn, secretarul Comisiei Electorale Centrale (CEC), Iurie Ciocan, a explicat că observatorii respectivi nu se acreditaseră la CEC. Ei făceau parte dintr-o organizaţie neguvernamentală din afara Republicii Moldova, care are membri din mai multe ţări, a declarat Ciocan.


VEZI CE NEREGULI AU DEPISTAT COMUNIŞTII

În dimineaţa zilei de miercuri, pe teritoriul mai multor secţii de votare au fost observate semne de agitaţie electorală în favoarea unui concurent electoral.Din imaginile parvenite la redacţie se vede o inscripţie pe perete, la intrarea în secţia de votare Nr.42 din Chişinău. Autorul imagini mai anunţă că filmarea a avut loc în jurul orei 10.Sub numărul 4 în buletinele de vot figurează Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu.


sursa: www.omg.md

ŞTAMPILĂ DE-A OAIA

Vorba aia:"Ce are coada vacii cu ştampila primăriei?". Of, fraţilor da cred că are multe, astăzi am rămas indignat când prezentându-mă la secţia de votare ţi vrând să pun ştampila observ că se pune o liniuţă într-un cerc unde abia se vede litera V şi cam atât. Sincer, am pus-o de 3 ori în acelaşi loc chiar lăsându-mă cu masa mea de 96kg asupra ei. Am şi pus-o şi pe o feţuică ca să văd mai apoi dacă dispare sau ba, aşa cum se vehicula în ultima perioadă. Deci aşteptăm continuarea şi rezultatele finale.

Jos comuniştii !!!

RUGACIUNEA POPORULUI

Doamne Dumnezeul nostru,
te rog asculta ruga mea ca tu esti puterea,bucuria si pacea pe pamint.
Ajutane Bunule si Iubitorule de oameni sa scapam de sub piciorul fatarnicului si vicleanului
ce batjocoreste si omoara aproapele meu.
Da-mi putere sa-mi pot stapini ura ce-o port in suflet pentru paginul ce ridica miina asupra poporului meu.
Iartai Stapine Doamne pe cei ce din porunca altuia au savirsit faradelegi si lucruri urite.
Iartama si pe mine pacatosul si robul tau ca doresc rau dusmanlui meu,si ma impotrivesc poruncilor lui;
Dar cum sa ma intorc cu spatele la cel ce-mi sare in ajutor,si lupta impreuna cu mine?!
Cum sa neg ca mi-e frate cel ce are credinta,dumnezeul si botezul meu,
cel ce are graiul,istoria si obiceiurile mele?!
Cum sa tac,sa plec capul cind sint batut,injurat si alungat din casa mea!
Mintuieste ,Doamne,si miluieste pe prea inaltatii si adevaratii nostri Conducatori, si pe toata oastea iubitoare de pace.
Intarestema si invrednicestema sa duc la bun sfirsit voia Ta.Inarmeaza-ma cu armele dreptatii tale si pazestema cu puterea Ta.
Bine esti cuvintat Doamne,Dumnezeul parintilor nostri,laudat si preaslavit este numele tau,Slava Tatalui si Fiului si Sfintului Duh,si acum si pururea si in veci vecilor.Amin

Mama, le-am ars steagul!!! Libertateeee!!!

28 iulie 2009

Sangele iti infierbanta gura si apoi ti se prelinge pe gat. N-ai timp sa te sperii. Nu acum. Alergi cu multimea care nu urla, ci vuieste. Alergi. Vrei sa-ti aduni gandurile in fuga. Nu mai gandesti. Stomacul o face pentru tine. Tresalta aritmic. Ti-e frica. Nu poti sa-ti inghiti nodul din gat. Incepe sa te friga moalele capului. Iti dai seama ca sangerezi rau, dar nu e timp. Ce bine ca alergam toti in aceeasi directie. Vrei sa urli. Ce bine e cand urli. Parca nu mai ti-e frica. Nu, nu ti-e frica. Nu-i cunosti, dar sunt cu tine. Uite ca te ajuta sa alergi odata cu ei. Ce bine ca nu te lasa in urma. Din spate vin altii. Te sprijina si ei. Asta iti da putere. Aerul rece isi face loc violent prin gatul tau. Parca-ti racoreste stomacul. Nu poti sa articulezi si nici macar nu-ti recunosti vocea. Uite unu’ de-al lor. Vrei sa ajungi mai repede acolo. Ah, loveste, loveste-l. Vrei si tu sa lovesti. Lovesti cu sete in spatele lui. Ce bine ti se infige bocancul intre coaste. Scuipi cu sange. L-ai nimerit pe fata si te-a privit ca o fiara haituita. Ca un porc la taiere. Ti s-a facut mila. Nu mila. Nu trebuie sa-ti fie mila. Ei n-au avut mila si ti-au furat viitorul si vor sa ti-l mai fure. Inca o data si inca o data.Uite cladirea. Ti-e frica. Cei din fata s-au oprit. Vin altii din urma. Te-nghesuie. E bine. Toate rasuflarile infricosate se amesteca. Multimea respira cu mii de guri. Ai gura inca plina de sange. Simti buza cum iti atarna moale, carnoasa. Buza ta. Te gandesti la oglinda. N-ai timp. Multimea urla innebunita de frica si speranta. Castile negre se reped catre voi. Multimea nu da inapoi. Nu-ti vine sa crezi. Iar ti se gatuie sufletul si nedreptatea si ura se involbura-n tine. Vrei sa lovesti, si-ti faci loc cu coatele. Bastonul iti spulbera obrazul, dar nu simti decat puterea, nu durerea. Te arunci inainte. Cu capul in cordonul negru. Odata cu tine inca vreo zece. Multimea vine greu dupa voi, toata odata. Cordonul negru se rupe. Multimea se prelinge ca o miere vascoasa peste ei. Uite cladirea. E mai inalta ca de obicei. Intri printre primii. Foc, foc, iti vine in minte, dar altii ti-au luat-o inainte. Uite scarile. Iti iese capul din cap de durere. Uite aici si aici. Aici stateau ei. Si noi acolo, pe strazi. Si ei isi bateau joc si ne umileau. Nu mai poti sa urli. Scarile. Furia. Ochii multimii. Acum fiecare e pe cont propriu. Bricheta. Uite hartiile. Asa, asa. Arde-le. Da foc. Uite, hotarari peste hotariri. Da-le foc. Iti tremura mana, da-le foc. Iesi la geam. Arata-le. Ce departe e jos. Urli. Nu te aud. Nu te vad. Mai multe hartii. Nu, scaunul asta! Ah, ce sete ti-e. Da, arunca-l acum. Daa! Ce bine l-ai aruncat. Fix in mijlocul lor. Uite-i ca te vad. Libertaaateeeeee! Libertateeeeeee! Nu te aud. Mama! Ce-o face mama acum? Libertataaeeee!Mai sus, pe cladire. Ah da, la steag. Uite-i ca toti fug la steag. Sa-l tii in mana, sa-l fluturi. Respira. Ce bun e gustul de sange acum. E libertate si e inca lumina. Trebuie sa facem ceva pana seara. Sa vina multi. Steagul. Ah, glezna asta. Hai, urca. Tine-te de asta. Rade. Radem impreuna. Te iubesc fratioare, te iubesc. Si tu mergi la steag? Hai, hai pe cladire! Hai, nu acolo, nu la dosare, da-le naiba, hai sus la steag sa-l fluturam pentru oameni. Te-a lasat ala si nu mai urca cu tine. Ce naiba zic toti astia? E ecou mare. Nu-i nimeni pe aicea. Gata, se termina liftul aici. Unde sunt toti? Astia n-au ajuns pana aici… E posibil sa fie doar al tau, uite. Sa-i dai tu foc? Sa-l fluturi arzand, singur, doar tu cu el si ei jos acolo urland de fericire. Nu e posibil. Ba da!Uite scara de serviciu. Ce soare e azi afara. Ce bine ca-i frumos. Putea sa ploua. Si pe ploaie era mai greu. Ce uscat si rece era bastonul ala. Uite chepengul. Inima aproape ca se frange in tine. Stomacul te doare de speranta si placere si de frica. Esti primul. Daca o sa traga? Daca o sa traga-n tine? Pe ma-sa o sa traga! Impingi chepengul. Doamne, ce jos e orasul. Uite steagul. Iti dau lacrimile-n liniste. Horcai. In liniste. Ah, nu poti sa-ti tii rasuflarea. Urli. Uite pasari. Si piata!! Si parcul!! Ah Doamne, cand o sa-i spui si-o sa te tina-n brate si buzele ei moi…Tragi de steag. Ce bine infipt e. Trage, trage. Mirosul ei in parc. Sarutul avea gust de salam. Si parfumul. Aaaaaaahhhh… A iesit. Esti pe margine. Flutura-l intai. Stergeti sangele de pe gura. Scuipa-l acum. Te-au vazut. Uite-i ca ridica mainile. Te-au vazut. Repede. Da-i foc. E vant. Ghemuieste-l sub haina si da-i foc acolo. Asa. Arde. S-a stins. Hai. Stai calm, putin. Ce liniste e. Arde. Usor. Usor. Asa, o ia acum. Flutura-l. Libertateeeee!!Sangele si focul si steagul lor care arde, futu-le norocul sa le stea. Aaaaaahhhhh…Uite multimea. Iti curg mucii cu sange si picaturi de transpiratie. Libertatea are gust de saliva si sange amestecat cu transpiratie si miros de geaca din bar cu fum si parfumul ei si sarutul cu gust de salam si frica si nod in gat si placere. Libertatea are gust de placere si aaaahhh!! Te mai ia unu in brate, sunteti doi pe acoperis si asta e plin sudoare pe gat si te strange in brate si urla te lasi pe spate si privesti cerul si te cotropeste durerea… libertatea are gust de sange si miros de cer… aaaahhhhh…… le-ai ars steagul… o sa fie bine… o sa fie bine… n-o sa ne prinda… o sa fie bine… o sa fie bineee… o sa fie… bine… mama… sunt aici sus pe cladirea javrelor si le-am ars steagul mama… si-acum o sa ma odihnesc putin si ma duc dupa steagul nostru ca am uitat sa-l iau de jos…

Se dedica celor care au iesit in strada la Chisinau insetati de Libertate


Viitorul suna bine

Moldova... Anul 2030... Moneda nationala a tarii este VORONELUL. Populatia tarii atinge numarul de 50 milioane de locuitori, dinte care 0,1% romani, 0,9% maldaveni, 1% alte nationalitati si 98% rusi. Tot acest popor mnogonatzionalinii se inghesuie pe 33,8 mii km.p.

S-a schimbat forma de guvernare... Republica nu mai exista... Dupa lungi dezbateri politice si revolutii in urma carora a fost devastat WC-ul public din parcul central a fost ales REGATUL ca forma de guvernare. Problema transnistreana este in sfarsit solutionata, astfel se naste Regatul Unit al Moldovei si Transnistriei cu capitala la Cosnita. Oleg Voronin, considerat o divinitate, este ales monarh. Toata tara este impanzita cu monumente, busturi, portrete ale marelui Erou si aparator al statalitatii - Vladimir Voronin. Ziua de nastere a acestuia este decretata sarbatoare internationala, iar ziua mortii - zi de doliu in care toata populatia Regatului are obligatia sa stranga cate 2 litri de lacrimi. De colectarea acestora este raspunzator strajerul principal al Regatului - parcalabul Artur Reshetnicov II.

Copiii invata in scoli dupa scrierile si operile marilor patrioti - Stepaniuk si Vasile Stati. Cu ocazia implinirii a 100 de ani de la nasterea Zinaidei Greceanii  uzina de tractoare scoate pe piata un model de tractor nou - PREMIER si o combaina PREZIDENTUHA. In cinstea marelui regizor Veaceslav Iordan, "MoldovaKino" scoate filmul "Intre doua nu te ploua".

Drapelul de stat este de culoare rosie cu chipul Marelui Vladimir pe el... Imnul tarii are doar cuvintele "Doamne, ocroteste maldavenii si da-i sanatate lui Oleg".

Viitorul suna bine, tovarasi!

Aceasta e foaia pe care a aratat-o ieri Mark Tkaciuc la conferinta de presa

Faceţi click pe poză pentru ZOOM



Ce părere aveţi?

ODNOKLASSNIKI AL LOR...

27 iulie 2009
Oricît de pătrat la cap nu aş fi, oricat de puţină substanţă cenuşie nu aş avea, daca mi-au cazut doua pietre in cap în momentul în care am trecut pe langa o cladire şubredă, a treia oara nu mai trec nici in ruptul capului pe acolo. O situaţie asemănătoare e şi pe odnoklassniki, un site rusesc de socializare, unde, au fost şterse doua grupuri şi probabil o sa urmeze şi al 3-lea. E foarte clar, că cineva nu doreşte acel grup acolo (e vorba de Moldova – Fără Comunişti).

Astfel, cel dupa ce dimineaţă a fost şters grupul cu numarul doi, avînd circa 16.000 membri, acuma, a fost fondat un nou grup, pe sistemul:

Podul de aur s-a stricat, a venit apa şi l-a luat, vom face altul mai frumos …întrebare: de unde atâta aur?

Aceeaşi istorie şi cu principalul grup anticomunist de pe net: s-a facut pe cel mai comunist site, un site care îţi mai şi cere bani la înregistrare, un site care este sub controlul rusesc, şi ne miram, că se şterg grupurile anticomuniste … Păi e ceva normal, de vreme ce le puneţi pe aşa site-uri, e ca şi cum ai trece pe sub o ploaie de pietre, ai ieşi şifonat rău de sub ea, şi ai ţipa dupa aia că dece am fost lovit cu piatra, pai raspunsul e simplu – EŞTI PROST…

Nu aş sugera ca e cineva prost aici, dar, daca mai vreţi ca grupurile să fie şterse, mai faceţi, că lor le place să le şteargă, mai ales cînd văd că se aduna oamenii.

Deci, fără compătimire pentru cei jigniţi de pe odnoklassniki de data asta, nu e o tragedie naţională daca a fost şters şi cei care s-au apucat de jelit, să ştiţi că nu merită efortul. Alegeti un site care să se termine în .ro, sau în .com … pe viitor, la grupul cu ediţia numarul trei, propun să facem pariu peste cît timp o să îl şteargă.

Deci, concluzie: daca ati ales cocina, deprindeţi-va cu mirosul, şi nu ne strigaţi noua periodic că pute…

umberto costa

A ÎNCEPUT FRAUDA !

Astăzi 27.07.2009, ora 14.08, cu 2 zile înainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova, Serviciul Informaţie şi Securitate a pus cenzura drastnică pe internet, astfel fiind şterse şi blocate circa 20-30 grupuri şi forumuri anticomuniste de pe site-urile sociale gen facebook, odnoklasniki şi netlog. Grupul de bază de pe odnoklasniki cu 16000 useri Republica Moldova fără comunişti, a fost şters în primul rând. Mie mi-au şters grupul MERGI LA VOT cu 2700 de useri şi grupul Născut în Moldova cu 200 useri. Atacul cibernetic continuă chiar şi în momentul de fată, profilurile celor mai activi anticomunişti sunt blocate pe toate site-urile. Se pare că s-au pregătit comuniştii de o eventuală fraudă a alegerilor şi pentru a încurca o potenţială mobilizare a tinerilor au pus cenzura pe internet şi au blocat şi şters tot ce se putea. Fraţilor nu vă lăsaţi bătuţi, au mai rămas 2 zile până la ziua decisivă nouă şi Moldovei. Nu vă fie frică de sistem, ţineţi minte că zmeul se ridică împotriva vântului şi nu cu el.

JOS COMUNIŞTII !!!

Filmuleţe "SIS PRODUCTION"

26 iulie 2009

Comuniştii îşi fac de cap

25 iulie 2009
satul Izvoare, raionul Floreşti
Astăzi 25 iulie, primarul Chişinăului şi numărul 1 pe listele PL la alegerile parlamentare, Dorin Chirtoacă, a avut o intrevedere cu alegătorii din satul Izvoare, raionul Floreşti. Lumea fusese anunţată dinainte despre această întîlnire. Din păcate duşmanii au luat-o pe dinainte. În noaptea de pe 24 pe 25 un şir de case din sat au rămas fără garduri, şi nu c-ar merge vorba despregarduri din lemn, dar şi chiar de cele mai dure, din oţel, toate fiin vandalizate sau scoase din pământ. La faţa locului au fost lăsate flaiere şi platforme cu Partidul Liberal iar în poştă oamenii au găsti scrisori cu ameninţări că dacă vor vota comuniştii vor fi OMORÂŢI, aşa şi scria. A doua zi, adică astăzi dimineaţă s-a creat un rând la uşa primărie cu oameni indignaţi de această vandalizare a "liberalilor", după cum credeau ei. Primarul de Izvoare, Alexei Capcelea a încercat în nenumărate rânduri să şe explice că astea sunt fapte ale comuniştilor, spunând astfel: "Păi ce eu sunt prost să vă vandalizez gardurile şi încă să las urme că tot eu am fost? ". Vorbind în particular cu primarul, mi-a spus că cunoaşte destul de bine pe cei ce-au făcut ravagii prin sat, spunând că sunt oamenii ex-primarului de Izvoare d-nul Biţu, iar cei ce-au distrus gardurile sunt cunoscuţi ca "Broscoi" şi "Tofan". Ei, dar cum la mintea ţăranului moldovean ajunge ca Voronin la Harvard, toţi au plecat bosumflaţi acasă blestemând PL-ul. Întâlnirea alegătorilor cu Dorin Chirtoacă a avut loc şi s-a desfăşurat fără incidente. Mâine Dorin Chirtoacă va fi prezent în s.Corlăteni, raionul Râşcani, am să fiu şi eu acolo şi am să scriu parcursul acelei întîlniri, poate o fi vreun incident ca să am şi eu despre ce scrie ))

Apărători sau distrugătorii RM???

24 iulie 2009


Cu toţii ne aducem aminte despre cazul împânzirei clădirei Liceului rus „N. V. Gogol” din Chişinău (la începutul lunii iunie) cu inscripţii xenofobe şi imagini ofensatoare la adresa românilor moldoveni, cu un pronunţat iz nazist, care îndeamnă la război interetnic. Am încercat să caut informaţii despre acesştea „bravi apărători ai statalităţii” şi am dat de site-ul front2009.tk. Această pagină electronică aparţine aşa-zisului „Front al Eliberării Malului Drept” (Фронт Освобождения Правобережья), care se consideră a fi o organizaţie obştească de tineret apărută ca rezultat faţă de evenimentele din 7 aprilie.
Citind cu atenţie programa acestei organizaţii am sesizat următoarele:
Este o mişcare antiromânească – îşi doresc să oprească „anschluss-ul” Republicii Moldova şi „republicei moldoveneşti nistrene”. Deşi, mişcarea dată a menţionat în interviul acordat organizaţiei „Rezistenţa Antiglobalistă din Rusia” (http://www.anti-glob.ru/) că nu luptă împotrivă unei naţiuni, inscripţiile de genul „striveşte-i pe români”demonstrează contrariul. De asemenea doresc schimbarea simbolurilor române în „moldoveneşti” (acelaşi lucru îl vor comuniştii, vezi poza cu komsomoliştii)

Este o mişcare anti NATO şi UE – consideră acestea organizaţii agresoare care se amestecă în afacerile interne a RM. Iar ca alternativă aceştea văd revigorarea relaţiilor cu fostele state-sovietice, în special, Rusia (pe care o numesc Patrie). Totodată, sugerează să mergem pe exemplul Belarusului – restabelirea industriei şi agriculturii prin ruperea relaţiilor cu Vestul (după ce am văzut filmuleţul de pe youtube n-am mare plăcere de a merge pe calea dată http://www.youtube.com/watch?v=2bTEWBwXnp4 )
Este o mişcare contra opoziţiei liberale şi „paradoxal” anticomunistă – aceleaşi aberaţii faţă de PL, PLDM şi AMN ca organizatori ai pogromurilor, distrugătorii statalităţii, fascişti români etc. În cazul comuniştilor, membrii „frontului” consideră politica PCRM una falimentată şi distrugătoare a statalităţii.
Susţinerea „independenţei” Transnistriei şi autonomiei găgăuze ca rezultat al „politicii fasciste” dusă de politicienii care au guvernat după 1989. Despre ce fel de apărare a statalităţii este vorba prin încurajarea separatismului? Declaraţiile anterioare privind statalitatea sunt pentru a spăla creierii naivilor?
Vorbitorii de rusă şi slavii sunt cei mai asupriţi, cu toate că rusa este limbă oficială în RM, există şcoli, colegii, universităţi cu predare-n rusă, la serviciu nu poţi fi angajat dacă nu cunoşti rusa...
Stabilirea unor relaţii diplomatice şi economice exclusive cu Rusia şi statele CSI. Ideea este simplă renaşterea Uniunii Sovietice şi întărirea poziţiei „ursului de la Kremlin” între Prut şi Nistru.
Concluziile pe marginea celor expuse le las cititorului...

PARTIDUL CREAT DE BLOGUL NOSTRU

Astazi, 24 iulie 2009, a fost creat un nou partid care va participa la alegerile electorale alternative de pe www.idei.md

Partidul a fost denumit PARTIDUL NAŢIONAL BASARABEAN, un partid caruia i se atribuie doctrina liberala:

  • are drept premise libertatea individuala, initiativa privata si limitarea puterii statului;
  • se bazeaza pe increderea in virtutile "mainii invizibile" care regleaza relatiile dintre oameni fara interventia inoportuna a statului;
  • privilegiaza mecanismele de piata, considerate ca fiind singurele forme ce permit existenta unei societati capabile sa asigure libertatea individuala;

Din punctul de vedre al adeptilor liberalismului interventia statului trebuie limitata in baza unor reguli clar stabilite. John Locke considera ca "menirea legilor este aceea de a veghea nu la pluralitatea doctrinelor sau veracitatea opiniilor ci la siguranta si securitatea comunitatii si ale bunurilor si integritatii personale a fiecarui cetatean".

Partidul va fi prezentat cu urmatoarea sigla (Gânditorul de la Hamangia):

Partidul National Basarabean are urmatoarele scopuri:

  • Reconstrucţia Republicii Moldova şi consolidarea statului de drept
  • Unificarea ţării – datoria morală a statului şi a societăţii
  • Integrarea Europeană – de la vorbe la fapte
  • Politica externă şi de cooperare regională
  • Sistemul de securitate şi apărare
  • Administraţie responsabilă şi eficientă
  • Crearea economiei competitive
  • Infrastructură modernă şi condiţii decente de trai
  • Dezvoltare regională
  • Renaşterea satelor
  • Sănătate şi protecţie socială
  • Dezvoltarea capitalului uman
  • Cadrul politicilor de protecţie a mediului natural

Preşedintele PNB - Dragoş Galbur

Vicepreşedinţii PNB - Alexandru Iachim, Andrei Rusu, Sergiu Tudorean

Preşedintele Staff-ului electoral PNB - Oleg Chicu

Rog mult toţi adepţii şi simpatizanţii PNB să se implice în campania electorală alternativă.

Electorala alternativă (www.idei.md)

V-aţi plictisit de aceleaşi partide care fac agitaţie de la începutul anului? Sunteţi prea decişi şi deja campania electorală nu vă aduce nicio satisfacţie nouă? Implicaţi-vă într-o campanie electorală alternativă pe Internet! Am numit-o Electorala Alternativă. Crează-ţi propriul partid şi propune-l să participe în “cursa electorală” sau susţine unul din partidele deja înscrise. Comentează pe acest post şi promovează unul dintre partidele înscrise în buletinul de vot.

Condiţii:

1. Propuneţi o denumire fictivă de partid, care nu coincide cu denumirile partidelor înregistrate în Republica Moldova. Descrieţi pe scurt programul partidului şi pentru ce militează. Partidul trebuie să aibă şi un lider, de pe Internet. Eventual puteţi propune şi o siglă a partidului care va fi adăugată în corpul articolului ulterior. Sigla o trimiteţi pe mail clubul_idea@yahoo.com

2. Votaţi propriul partid propus sau unul dintre partidele propuse şi agitaţi în favoarea lui. Implicaţi-vă în campania electorală alternativă!

3. “Pragul electoral” este de radical din 30 ( sqrt(30) ), astfel că în “Parlamentul virtual” vor trece doar partidele ce vor depăşi acest prag. Scopul simpatizanţilor acestor partide este de a promova cauza lor şi de a invita cît mai mulţi “alegători” să voteze partidul.

4. Eventual pot exista şi “alianţe” post-electorale, acest subiect poate fi discutat în cadrul dezbaterilor  

5. Partidele înscrise vor fi adăugate în “buletinul de vot” la scurt timp după ce va apărea în comentarii denumirea partidului şi programul scris pe scurt.

6. Succes partidelor înscrise în cursă şi să avem o campanie “Cinstită şi corectă!”. Electorala Alternativă se va încheia pe 29 iulie 2009, odată cu închiderea urnelor de vot în toată ţară la alegerile anticipate , deci grăbiţivă să vă promovaţi Partidul!

BPR

23 iulie 2009
Ce ginduri ne vin in cap cind rostim citatul BPR? Acum ma apuca o nostalgie, poate chiar o disperare cind realizez ca nu totul depinde de mine. De mici ni se spune ca: fiecare parere conteaza, cu rabdarea treci si marea, ca totul e in mainile tale... Dar ce poate face un om ca mine? Un om de rind care nu are nici vorba lui Eminescu, nici cugetul lui Vieru, nici nu cant ca Doina si Ion Aldea-Teodorovici, nici nu am banii lui Abramovici, nici nu pot convinge lumea ca Kashpirovskii... Unde-i adevarul care iese intotdeauna la suprafata? Un teritoriu romanesc, o mare de latinitate ramane izolata de Europa , de lume, de patrie, de frati.... Visam la unire? Care unire daca politicienii din Ţară se tem sa pronunte cu glas tare BPR?

Iata am ajuns si la pesimism. Din pacate sunt foarte multe lucruri care nu depind de noi in viata si cu cat inaintezi mai mult in varsta iti dai mai bine seama de asta, multe depind de conjunctura sau de un moment anume. Dar nu trebuie sa disperam, cine s-ar fi gandit la inceputul anului 1918, cand situatia noastra era dramatica, ca acesta va fi cel mai productiv an din istoria Romaniei?

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Ţara mea de glorii, Ţara mea de dor...

Cum a apărut Moldova şi de unde ne tragem?

22 iulie 2009
Atrageţi atenţie la cuvintele marcate cu culoarea roşie, sunt dovezi că Moldova e română şi respectiv noi suntem români.

Dragoş este cunoscut din cronicile moldoveneşti ca descălecător în Moldova şi primul ei voievod. Cronicile spun că voievodul român Dragoş, fiind la vânătoare şi urmărind un zimbru, a venit din Maramureş la apa Moldovei, şi plăcându-i locul, s-a aşezat acolo şi a populat ţara cu români din Maramureş.

După tradiţia păstrată în "Cronica Anonimă a Moldovei", apoi în unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părţi interpolate, precum şi la Miron Costin, se spune că Dragoş a ieşit cu oamenii săi din Maramureş şi a descălecat în Moldova "în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu-i peste Nistru". Tătarii, care erau aşezaţi din 1241 în Moldova, de unde obişnuiau să facă incursiuni peste Carpaţi, au fost înfrânţi în Moldova de oştile regelui Ungariei, Ludovic I (1342 - 1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi. Astfel, tătarii au fost siliţi să se retragă din ţară peste Nistru, spre nordul Mării Neagre şi Crimeea. Pentru ca aceştia să nu se mai întoarcă şi să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoş, ca Marchiz (germ. Markgraf, fr. marquis) , la conducerea noii Mărci numite Moldova cu reşedinţa la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obişnuiau să treacă peste munţi.


Deşi Dragoş este descălecător în Moldova, totuşi Bogdan I, este numit în Cronica (Pomelnicul) de la Mănăstirea Bistriţa ca cel dintâi domn al ţării. Ca descălecător al ţării în dependenţă de Ungaria, Dragoş este începătorul, iar Bogdan I trebuie considerat adevăratul întemeietor al Principatului Moldova, ca stat de sine stătător.


Bogdan I, Domnitor al Moldovei (1359 - 1365), este considerat întemeitorul Moldovei de sine stătătoare, cu reşedinţa la Baia.

„Descălecătorul” Dragoş, reuşise să înfiinţeze, în partea de est a Maramureşului, o nouă entitate teritorială numită Moldova, după numele râului cu acelaşi nume. Acest teritoriu a rămas însă dependent de Ungaria.

Bogdan, voievodul român din Maramureş (1342 - 1345), care stăpânea aici o moşie vastă numită Cuhea sau Cuhnea, aflându-se în conflict cu regele Ungariei încă din 1343, ia decizia în 1359 să treacă munţii în Moldova, unde tocmai murise Sas, fiul lui Dragoş. Însoţit de fiii săi, de rude şi o oaste mică, Bogdan a învins oastea urmaşilor lui Sas şi l-a alungat pe fiul acestuia numit Balc sau Băliţă, care era la conducere după trecerea în nefiinţă a tatălui său.

Încercările regelui Ungariei, Ludovic cel Mare, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere, nu izbutesc, iar Bogdan, învingător asupra oştilor trimise contra lui, se menţine ca domn independent. După el, ca întemeietor al principatului, Moldova a fost numită şi Bogdania. De la el s-a păstrat şi prima monedă moldovenească, cu inscripţia: "Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)". El a zidit o mănăstire la Rădăuţi (în Bucovina), unde a fost şi înmormântat. Excluzând pridvorul adăugat în anul 1599 de Alexandru Lăpuşneanu, biserica lui Bogdan I, construită din piatră brută şi cioplită, şi-a menţinut forma iniţială de bazilică adaptată cultului ortodox. În această mănăstire a fost instalată episcopia înfiinţată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I. Inscripţia de pe mormântul lui Bogdan I, ca şi de pe mormintele celorlalţi domni ce sunt înmormântaţi în acea biserică, a fost pusă de Ştefan cel Mare (Ştefan al III-lea), nepotul lui Alexandru cel Bun.

Bogdan I îl are ca fiu pe Laţcu. Fata acestuia, Anastasia, se căsătoreşte cu Roman I şi-l are ca fiu pe Alexandru cel Bun.

După ultimele cercetări, Bogdan I a mai avut ca fiu şi pe un anume Ştefan. Acesta, la rândul său, a avut ca fii pe Petru I, Roman I, şi pe Ştefan I. Aşdar Alexandru cel Bun este strănepot al lui Bogdan I prin ambii fii ai acestuia, atât pe linia Laţcu - Anastasia dar şi pe linia Ştefan - Roman I.

Cercetări mai vechi, după care Costea al Moldovei ar fi fost tatăl celor trei domnitori (Petru I, Roman I, şi Ştefan I), nu mai sunt actuale. Că Muşata ar putea fi de fapt soţia lui Ştefan este posibil dar neconfirmat. Este posibil, dar tot neconfimat, ca Ştefan să fie de fapt una şi aceeaşi persoană cu Costea al Moldovei. Cert este că Ştefan nu a fost domnitor. Confuzia poate apărea din limba polonă, în care «voievod» (Wojewoda) înseamna pe acea vreme şi prinţ, fiu de domnitor, nu neapărat domnitor



PS: Sunt doar câteva dovezi minuscule că tot din români ne tragem.

Ce fac tinerii din Moldova pentru sau, mai bine zis, IMPOTRIVA tinerilor din Moldova?

21 iulie 2009
In tensiune maxima, cu sufletul la gura, moldovenii isi asteapta la 29 iulie verdictul. Preocupati de politic si social la nivel macro, se ignora detalii mici, dar extrem de semnificative in tot acest joc politic murdar. Un joc politic murdar pentru si cu tineri.

Nu vom proceda conform codului penal stalinist, care-si propunea identificarea si pedepsirea intentiei de crima sau tradare. Nu ne dorim nici o pedepsire conform articolului 337, alin. 1 “Trădarea de Patrie: Trădarea de Patrie, adică fapta săvîrşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a Republicii Moldova, prin trecerea de partea duşmanului, spionaj, divulgare a secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum şi acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova.”, al codului penal al Republicii Moldova.

Ne dorim sa parcurgeti si sa analizati, sa ginditi si sa patrundeti niste informatii, asa cum am facut-o si noi.

Deci, ce fac tinerii basarabeni impotriva tinerilor basarabeni?

1. Pun, mai presus de toate, interesele de partid.
2. Conform cu interesele de partid se infiltreaza in comunitati virtuale sau reale de tineri.
3. Furnizeaza, cel mai probabil, informatii din interiorul acestor comunitati.
4. Se fac responsabili pentru durerea si dezamagirea noastra si complici la evenimente tragice.

Situl de stiri Unimedia este unul foarte citit si foarte popular mai ales datorita posibilitatii de a comenta stirile. Motiv de bucurie, dar si de batai de cap. De ce? Pentru ca este locul perfect pentru a-ti promova partidul. Asa se face ca cei mai activi membri tineri ai PPCD si PCRM comenteaza de zor pe acest site de stiri. Fiecare cu slabiciunile lui.. Noi il consideram insa un gest incorect, de pe pozitii inegale (ei – reprezentind un partid si interesele acestuia, noi – fara apartenenta de partid, pasibili de a fi manipulati/influentati).

Mai mult decit atit, o parte din acesti tineri fac parte din organizatii studentesti din Romania, ascunzindu-si apartenenta si, desigur, intentiile – organizatii create sau administrate in defavoarea intereselor majoritatii tinerilor basarabeni.

Id-urile lor: alionushka, idl, Atelo, taysia, Nichita Stanescu si foarte multi altii ascund, de fapt, urmatoarele nume si preocupari:

Cezar Salahor, PPCD-ist declarat, http://cezarsalahor.eu/. Fost student la drept in Cluj. Cel mai probabil, Nichita Stanescu pe Unimedia: emfatic, plin de sine, cu o siguranta “profetica” ca detine vreun adevar numai lui stiut. Nu e nevoie sa cititi mai mult de unu-doua comentarii ca sa va dati seama de acest lucru.

Radu Radut, comenteaza cu mult patos in litote (spune ceva prin negarea a altceva), fiti atenti la continutul textelor sale:

http://ziua.ro/f.php?f=news&zyear=2009&nswitch=1&kword2=radu+radut

http://groups.yahoo.com/group/credinta_ortodoxa/message/15784

In plus, este prieten cu Cezar Salahor sau, cel putin, in masura in care intelege facebook prietenia:

http://www.facebook.com/people/Radu-Radut/762268937

Ion Buga, are o scriitura impregnata de sofisme si de alte numeroase figuri de stil:

http://groups.yahoo.com/group/ngolist/message/16308

este activ aparator al “neamului”, “valorilor nationale” si, desigur, al lui Rosca

http://groups.yahoo.com/group/Reintregirea_Romaniei/message/3908

(cititi, de asemenea si comentariile si alte linkuri ce pornesc de aici). Probabil Atelo pe Unimedia dupa scriitura si fire.

Vlad Durnea

http://www.facebook.com/people/Vlad-Durnea/543378391

presedinte OSB Bucuresti (organizatie cica apolitica), candidat din partea PPCD pentru consiliul municipal Balti, numarul 11:

http://www.balti.md/index.php?option=com_content&task=view&id=313&Itemid=2&lang=ro

Cu cit “drag” si poezie isi descrie proromanismul vedeti aici:

http://www.imagine-romania.ro/romanii-de-pretutindeni/195/jurnalul-unui-roman-visator.html,

iar intentiile OSB – aici:

http://www.garda.com.md/177/social/1.php (nu excludem ca ar exista si jurnalisti romani prorosca).

Anatol Tinica

http://www.flux.md/editii/200843/articole/2391/

vicepresedinte al OSB Constanta (organizatie cica apolitica), candideaza din partea PPCD pentru consiliul municipal Balti, numarul 23:

http://www.balti.md/index.php?option=com_content&task=view&id=313&Itemid=2&lang=ro;

detine si cetatenie romana:

http://cetatenie.info.tm/index.php?page=8&view=18852&table=mo1 – e dreptul lui, cum bine zicea prietenul lor Eugen Tomac.

Dumitru Pogolsa

http://colegi.md/User/11626/

http://pogolsa.wordpress.com/

Sa vedeti ca au si simt al “ironiei” si capacitate buna de “abstractizare” cititi acest “articol”:

http://www.curaj.net/?p=6677.

Iata inca o nu mai putin interesanta cercetare si analiza, nu uitati sa va delectati si cu setul de comentarii (atentie la exprimarea lui Vlad Durnea):

http://www.gibcluj.ro/index.php/news/items/asociatiile-studentilor-romani-basarabeni-din-romania-oameni-si-.html

Acestia sint doar unii dintre ei. In realitate, sint mult mai multi si detin pozitii-cheie in organizatiile din Romania si Moldova.

Toate aceste date sint menite sa va faca sa meditati, voi, cei neimplicati, voi, cei infiltrati, asupra faptelor, ziselor, gindurilor.

Noi toti trebuie sa luptam, cum bine zicea Pacepa, pentru UMANITATE! Pentru natiune, pentru popor, pentru prietenie, pentru valori si nu pentru interesele unui partid. Este cea mai sigura si pura cale.

Si, in final, sa judecam la rece datele de mai sus si relevanta lor, legitimitatea inflitrarii membrilor de partid in comunitatile noastre, ce ne dorim pentru viitor si sa stabilim o limita a tolerabilitatii si un climat al normalului.

Aceasta analiza apartine Guerilla Thought Club, grup ce promoveaza dialogul, combaterea prin si dezbaterea de idei, investigatiile politice si sociale.

Aceasta poate fi preluata cu mentiunea de apartenenta (Guerilla Thought Club)

Protest la sediul ORANGE (un handicapat turbase)

20 iulie 2009

Divide et impera ca la comunişti


Din 2001 de când comuniştii în frunte cu Vladimir Voronin sunt la putere scopul principal a fost să devidă societatea din Basarabia, astfel ca pe neînţelegerile apărute să prostească lumea şi să o conducă ca pe nişte dobitoace. Aşa au început să ne devidă pe basarabeni în românofili şi rusofili, români şi moldoveni, statalişti şi unionişti..., iar recent în vandali şi apărătorii Patriei (Partiei)...

Nu vreau să fac o analiză exhaustivă asupra acestui fenomen, ci să mă opresc la impactul acestei politici faţă de celula societăţii – familia. Bunelul din partea mamei are 3 feciori şi 4 fiice, aceştea la rândul lor au dăruit viaţă la 20 nepoţei (printre care şi eu). Este o familie mare cu bogate tradiţii, dar divizată atunci când este vorba de aspectul politic sau cel etnic. Bunelul s-a născut la 1934 sub administraţia română în Basarabia şi această perioadă este considerată că cea mai luminoasă din viaţa sa... Ori de câte ori îl vizitez îmi povesteşte despre această perioadă, dar şi deosebirea faţă de „eliberarea sovietică”... Cel mai interesant fapt este că bunelul a încercat să-şi educe fii în spirit românesc, dar regimul sovietic instaurat prin teroare nu i-a permis să o facă cu desăvârşire. Astfel, un fiu de al său care a făcut armata sovietică, care a trecut şcoala de partid şi a fost brigadir de colhoz şi-a uitat rădăcinele sale... În prezent unchiul meu e secretarul partidului comuniştilor într-o localitate din apropierea oraşului Ştefan Vodă şi este cel mai înverşunat comunist şi românofob din întregul sat... Este un mare gospodar şi un tată iubitor, dar regimul i-a spălat creierii. Atunci când membrii familiei se adună, chestiunile politice provoacă adevărate „războaie”, iar evenimentele de la 7 aprilie au precipitat şi mai mult. Problemele de ordin familial trec pe plan secund, iar cele politice devin ţinta unor adevărate dezbateri. Aşa şi la nivelul sistemului social, comuniştii prin politica lor distrag atenţia de la fărădelegile lor, de la eşecurile economice şi sociale, de la abuzul de putere şi... la lupta între cei buni şi cei răi, între îngeri şi Satana...

Atât timp când vom lupta între noi potaiele comuniste ne vor fura viitorul acestui pământ şi ne vor paşte ca pe nişte oi ba în Uniunea Rusia-Belarus, ba UE sau CSI, iar ei în timp vor face averi pe spinarea bietului basarabean prostit...

MOLDOVA, TREZEŞTE-TE!!!

Alexandru Tănase a făcut agitaţie la Paris pentru întreaga Opoziţie

Ieri, 19 iulie, candidatul PLDM Alexandru Tănase a avut la Paris o întâlnire cu câțiva alegători din Franța, chiar la bustul lui Mihai Eminescu din cartierul latin. Dumnealui a împărțit CD-uri și flyere cu îndemnuri de vot nu doar pentru PLDM, dar și pentru PL și AMN. Tănase a spus că scopul său principal în Paris nu e de a face campanie pentru PLDM, ci de a îndemna oamenii să meargă la votare, știind că la Paris părerile sunt deja împărțite asupra partidelor din Opoziția parlamentară. Apropo de CD-uri, Tănase a spus mai în glumă, mai în serios, că mii de CD-uri circulă prin țară și că e mare deficit de ele, pentru că, cică guvernul ar fi interzis premeditat importul lor.

Azi am înțeles că PL-ul și PLDM-ul nu se deosebesc practic prin nimic, ambele par să apere cauza națională cu aceleași argumente. Dl. Tănase chiar s-a destăinuit că, înainte să intre în politică, dumnealui vota PPCD, și că a intrat în politică anume pentru că a rămas dezamăgit de alierea lor cu comuniștii. El a mai lăsat să se înțeleagă, că ar fi șanse după alegeri ca PLDM și PL să se apropie și mai mult în cadrul coaliției de guvernământ și chiar să fuzioneze (probabil cu tot cu AMN).

În privința președintelui țării, dacă opoziția ajunge la guvernare și numărul de deputați o va permite, atunci va fi ales o persoană neutră în mod provizoriu pe vreo 20 de luni, timp în care deputații vor urma producă modificările în legislație pentru a transfera acest drept direct alegătorilor și să organizeze alegeri noi.

În chestiunea problemei transnitrene, dnul Tănase a spus că i-ar plăcea o abordare după modelul cipriot. Amintesc că Ciprul s-a integrat în UE fără a-și soluționa problema teritorială, după ce partea secesionistă a refuzat prin referendum să i se alăture în UE. Ideea e bună și înseamnă că integrarea în UE nu e neapărat condiționată de reîntregirea Moldovei.

Întrebat de mine dacă se fac ceva eforturi pentru a decomuniza minoritățile etnice, dl Tănase a fost sincer și a spus că partidul său nu poate concura cu toate privilegiile acordate de Voronin vorbitorilor de limbă rusă. La întrebarea dacă totuși se încearcă a face campanie în Găgăuzia sau Taraclia, dl Tănase a dat de înțeles că practic deloc, pentru că e aproape imposibil să le schimbi opțiunea de vot. El a dat exemplul domnului Dmitri Ciubașenko, care, deși face campanie și pentru vorbitorii de limbă rusă, are totuși mult mai mult succes în satele moldovenești, din păcate.

sursa:corneliuharea.blogspot.com

Şi totuşi LIMBA ROMÂNĂ

19 iulie 2009

E evident faptul că limba a fost, este şi va fi română, dar oricum apar destul de mulţi inşi care pun la dubii acest lucru. Acest articol e doar o bucăţică din acel mare adevăr care demonstrează că noi suntem români şi că vorbim limba română.

În şcoli, limba se numeşte română, iar în primii ani de democraţie a fost studiată chiar cu manuale din România. Academia de Ştiinţe a Moldovei foloseşte termenul de limbă română. Înainte de 19 iunie 2006 majoritatea instituţiilor oficiale moldoveneşti foloseau acelaşi termen, inclusiv pe siturile lor web. O hotărâre a guvernului cu privire la modul de publicare a informaţiei pe paginile oficiale ale autorităţilor administraţiei publice în reţeaua Internet de la acea dată stipula că „informaţia pe paginile-web oficiale ale autorităţilor administraţiei publice va fi publicată, în mod obligatoriu, în limba moldovenească şi în limba rusă, în conformitate cu legislaţia în vigoare privind funcţionarea limbilor”. Unele situri web s-au conformat normei, deşi există în continuare situri web care folosesc denumirea de „limbă română” sau abrevieri ale acesteia. Printre siturile web care folosesc în continuare denumirea de „limba română” se numără Ministerul Administraţiei Publice Locale, Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare, Agenţia Privatizare de pe lângă Ministerul Economiei şi Comerţului, Departamentul pentru Migraţie, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală şi multe altele. Există şi situri web disponibile doar în limba română (deci care nu au indicatori de limbă) sau care în locul limbii afişează un steag tricolor (uneori cu stema Moldovei), evitând astfel problema denumirii limbii.

În 1993, Vasile Stati şi-a exprimat convingerilor ce susţineau existenţa unei limbi moldoveneşti de sine stătoare, diferită de cea română, în cartea sa „Moldovenii în lume”. Cartea sa conţinea o mulţime de neadevăruri şi falsuri, lucruri care i-au atras o mulţime de critici. Lui Stati i se părea totodată de neomis faptul că anterior, mulţi autori moldoveni îşi numeau limba moldovenească, de la Grigore Ureche la Miron Costin sau Dimitrie Cantemir.

Eugen Coşeriu, implicat şi el în dezbaterea referitoare la glotonimul de „limbă moldovenească”, preciza că înşişi susţinătorii moldovenismului scriu într-o română îngrijită, pe care o denumesc „moldovenească”, fapt care constituie un argument irefutabil împotriva existenţei acestei limbi ca limbă de sine stătătoare şi în favoarea punctului de vedere că cele două glotonime sunt pur şi simplu sinonime. Mai mult, Coşeriu insistă că „a promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică. Din punct de vedere istoric şi practic este o absurditate, o utopie şi din punct de vedere politic e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi deci un act de genocid etnico-cultural”. Ion Stici afirma că nicio limbă nu poate avea două denumiri, în timp ce fostul preşedinte moldovean, Mircea Snegur găsea recunoaşterea a două glotonime pentru o limbă incompatibilă cu adevărul ştiinţific. Snegur afirma în discursul său din 27 aprilie 1995: „Numele corect al limbii pe care o vorbim este română, iar cei ce nu vor să înţeleagă – să consulte savanţii, care ştiu mai multe despre etimologia şi dezvoltarea limbii noastre.”

Adepţii moldovenismului sunt de cele mai multe ori moldoveni care au crescut în familii mixte, în care numai unul dintre părinţi este moldovean(român). Astfel, mamele lui Vasile Stati şi Valeriu Reniţă sunt rusoaice, tatăl lui Constantin Starîş este ucrainean, mama lui Ion Berlinski este ţigancă, iar tatăl vitreg a lui Vladimir Voronin este rus.

Totodată, idiomul moldovenesc este de cele mai multe ori asociat celorlalte graiuri vorbite pe teritoriul României, muntenesc, crişean ş.a., aşadar o echivalare între cele două este nepotrivită (după Ion Stici, Silviu Berejan, Vitalie Marin, Eugen Coşeriu). Astfel, cuvintele lui Stati despre aşa-numita „limbă moldovenească” sunt de cele mai multe ori calificate drept „himere”, „un fals ştiinţific”, o „absurditate”, o „utopie”, un „act de genocid etnic şi cultural”. Glotonimul de „limbă moldovenească” a primit la rândul său calificative ca „fals” (Nicolae Leahu, Gheorghe Mihăilă), „himeric” (Vlad Cubreacov), „artistic” (Moldopres, 20 iulie 1995).

Din punct de vedere internaţional, termenul de „limbă română” este folosit pentru a denumi limba oficială în Republica Moldova de către diverse instituţii şi organizaţii, ca ONU, Uniunea Europeană, Banca Mondială, CIA, Ministerul German de Externe sau Departamentul de Stat al SUA.

În anul 2002, ministrul moldovean de Justiţie Ion Morei, a declarat că româna şi moldoveneasca sunt una şi aceeaşi limbă, şi că Constituţia Republicii Moldova ar trebui modificată, nu neapărat prin schimbarea cuvântului moldovenească în română, ci prin adăugarea sintagmei „Româna şi moldoveneasca sunt aceeaşi limbă“. Ministrul moldovean al Învăţământului, Valentin Beniuc, zicea: „Am spus nu o dată că noţiunile de limbă moldovenească şi limbă română reflectă unul şi acelaşi fenomen lingvistic în esenţă“.

Academicianul Silviu Berejan, cercetător ştiintific principal în cadrul Institutului de Lingvistică de pe lângă Academia de Ştiinţe a Moldovei, a pledat în Conferinţa privind denumirea limbii de stat a Republicii Moldova pentru inexistenţa unei aşa-numite limbi moldoveneşti.
Unele dintre cele mai impresionante contribuţii în sprijinul identităţii sunt lucrările lui Nicolae Mătcaş, printre care şi Comunicarea prezentată la Congresul al V-lea al Filologilor Români, Iaşi-Chişinău, 6-9 iulie 1994. Mătcaş, la fel ca şi Coşeriu, reformulează „argumentele“ moldoveniste (aşa încât acestea să sune a texte ştiinţifice), după care desfiinţează teoria moldovenistă, paragraf cu paragraf. La sfârşit filologul îşi „justifică“ gestul: „Ştiinţa nu trebuie să se afle la cheremul cutărui sau cutărui conducător sau partid, scopul suprem al ei constând în a sluji adevărul.“

Conform relatărilor despre recentul recensământ moldovean, aproximativ 2/3 din cei care şi-au declarat limba maternă ca fiind română sau moldovenească au folosit primul termen. Ulterior, datele oficiale finale ale recensământului au arătat că doar puţin peste o cincime din vorbitorii de limbă română/moldoveană au indicat româna ca limbă maternă, însă rezultatele cu privire la acest subiect au fost puse la îndoială.

Conform declaraţiilor europarlamentarului Adrian Severin, Comisia Europeană a renunţat să mai folosească glotonimul „limba moldovenească” în documentele oficiale.

Intrebare: De ce n-ar plati Rusia?


Dupa cum bine se cunoaste, Germania din zilele noastre plateste despagubiri financire si morale evreilor si nu numai...cca 3,6 Mrd Euro pe tot intinsul lumii. Intrebare: De ce n-ar plati Rusia pentru suferintele neamului nostru? Oare putin au suferit parintii si buneii nostri, care au fost dusi prin Siberii, expropriati fortat si maltratati moral si fizic... si nu in ultimul rand aceiasi Rusie s-a folosit cca 150 ani de economia Tarii noastre, expluatand-o la maxim si distrugand-o in mod intentionat.

Deci,in concluzie... De ce nu ne-am alinia si noi Tarilor Baltice, semnand petitia de cerere a despagubirilor financiare? Sau poate Comunismul nu a fost un regim totalitar asemeni celui hitlerist?