Babele – Ozernoe, Bugeac

19 aprilie 2011


Satul cu cea mai profunda mostenire romaneasca (in Bugeac – n.n.) este Ozernoe (Babele). Aici s-a nascut in 1859 cel care avea sa fie maresalul Alexandru Averescu, intr-o perioada in care tinutul Bugeacului facea parte din Romania. Acum maresalul Averescu a devenit unul din dusmanii administratiei ucrainene si locuitorii satului Babele nu au decat de suferit.

In acest sat administratia ucraineana a constatat ca exista mai multe tendinte de pastrare si afirmare a identitatii asa ca presiunile de aici sunt mult mai mari decat in alte parti. (…)

Aici este una dintre putinele scoli unde nu s-a reusit infiltrarea limbii ruse sau a celei ucrainene, toate cursurile fiind tinute in limba materna a localnicilor. (…)

Ultima obsesie a autoritatilor raionale de la Ismail este placa comemorativa pentru maresalul Alexandru Averescu din scoala de la Babele, instalata sub patronajul presedintelui Romaniei Emil Constantinescu si cel al Ucrainei, Leonid Kucima in anul 1997.

Partidul nationalist Vitrenko a depus la inceputul anului 2010 o plangere la administratia raionala Ismail, sustinand ca in scoala de la Babele exista o placa comemorativa a maresalului Ion Antonescu, invadatorul Uniunii Sovietice. Fiind vorba de unul din «acolitii lui Hitler», aceasta placa trebuie demontata de urgenta, sustin nationalistii ucraineni din Blocul Vitrenko.

Asemanarea numelor romanesti Averescu-Antonescu constituie un motiv suficient pentru ca administratia raionala sa exercite presiuni asupra autoritatilor locale din Babele pentru scoaterea placii comemorative. Nimeni de la Ismail nu vrea sa auda ca este vorba de maresalul Alexandru Averescu, o persoana diferita de Ion Antonescu, care in plus era mort la data invadarii Uniunii Sovietice. Ideea este ca orice fel de simbol care aminteste de Romania trebuie sa dispara din regiune, chiar daca sunt folosite falsuri si minciuni in acest scop.

In anul 2009, cand s-a incercat aniversarea a 150 de ani de la nasterea lui Alexandru Averescu, autoritatile raionale au exercitat presiuni asupra scolii din sat ca aceasta manifestarea sa nu aiba loc in cladirea scolii. In 2010, in urma plangerii mincinoase facute de Blocul Vitrenko autoritatile raionale au inceput sa ceara saptamanal prin telefon scoaterea placii comemorative a maresalului Averescu. Aceasta, fiind amplasata in prezenta presedintelui Kucima, nu prea poate fi demontata oficial, asa ca cererile venite din Ismail nu au caracter oficial si nu respecta legea. «Scoateti placa si poate o sa va fie mai bine» - cam acesta este mesajul autoritatilor ucrainene.

In satul Babele mai exista un simbol romanesc care le sta in gat nationalistilor ucraineni: monumentul soldatilor romani care au luptat in Primul Razboi Mondial. Ridicat in 1934, monumentul se prezinta azi intr-o stare jalnica: vulturul din varful obeliscului nu mai arata demult a vultur, ci mai degraba a rata. Vandalii necunoscuti i-au rupt ciocul si aripile. Obeliscul si postamentul sau poarta urme de lovire. Este clar ca nu e cel mai iubit monument din regiunea Odesa. In schimb, monumentul ostasului sovietic este vopsit proaspat si nici gand ca vandalii sa se fi apropiat vreodata de el.

In sat locuiesc, conform recensamantului din 2001, un numar de 5370 oameni, majoritatea dintre ei romani. La scoala invata 899 de elevi, impartiti in 39 de clase, toate cu predarea in limba materna.

Spre surprinderea noastra, in scurtul timp petrecut in scoala, am apucat sa vedem ca peste tot apar inscriptii romanesti. De altfel si prin sat apar prin tot locul inscriptii romanesti. Doar la intrarea in sat nu exista nici un fel de indicator. (…) A fost montat unul, de mai multe ori, purtand, in conformitate cu legislatia ucraineana, o dubla inscriptie, in romana si ucraineana. Doar ca a fost furat de fiecare data, asa ca satul Babele a ramas fara indicator.

In sat au ramas mai multe “urme romanesti”: cladirea primariei a fost construita in a doua jumatate a sec. al XIX-lea – «pe vremea lui Cuza» dupa cum ni s-a spus. La fel, casa de cultura din sat a fost construita tot «pe vremea romanilor», in perioada interbelica.

Acest lucru se vede de departe: casa de cultura din satul Babele nu seamana deloc cu celelalte case de cultura din regiune. Doar ca autoritatile ucrainene nu vor sa dea nici un ban pentru renovarea ei. Acoperisul casei de cultura este intr-o stare deplorabila, spart si plin de gauri, la fiecare ploaie cladirea fiind inundata. Geamuri nu mai exista, astfel ca aceasta cladire nu mai poate fi folosita. Cel mai probabil ucrainenii asteapta ca aceasta casa de cultura de pe vremea romanilor sa ajunga o ruina care sa fie demolata, stergandu-se inca o amintire a faptului ca in zona au existat romani.

Desi in localitatile invecinate, locuite de alte etnii!, exista conducte de gaz, la Babele nici gand de asa ceva. Malul lacului Ialpug sta sa se surpe, urmand ca in scurta vreme sa inceapa a cadea in lac primele case din sat, insa nu exista nici un fel de proiect de consolidare a malului. Cand satul a reusit sa obtina repartizarea unei ambulante noi, autoritatile de la Ismail au incercat sa o inlocuiasca cu una veche.

O localitate mica, locuita de romani, cu scoala cu predare in limba romana si plina de simboluri romanesti nu poate sa ramana asa multa vreme – cam acesta este rationamentul autoritatilor ucrainene…

George Damian, Cătălin Florințiu Vărzaru
(Sursa textului: Românii din Bugeac pe cale de disparitie, Centrul de Studii pentru Resurse Romanesti, Bucuresti, 2010)

1 comentarii:

Anonim spunea...

Salutari la romani din Babele ( Vladu )

Trimiteți un comentariu

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: